cirifúgă adj. f. (reg.) care umblă încoace și încolo fără rost. Vezi definitia »

HALOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește pe solurile bogate în săruri; (la pl.) nume generic dat acestor plante. [Pl. -te. / < fr. halophyte, cf. gr. hals – sare, phyton – plantă]. Vezi definitia »

PERCALÍNĂ s. f. varietate de lustrin ușor, pentru căptușeli. (< fr. percaline) Vezi definitia »

OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval și cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina) Vezi definitia »

ANASTÁZĂ s.f. (Liv.) Înviere. [< germ. Anastasis, gr. anastasis]. Vezi definitia »