ACVATÍNTĂ s. f. 1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș. ◊ gravura obținută. 2. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică. (< it. acquatinta, fr. aquatinte) Vezi definitia »

BENZOPIRÍNĂ s. f. Substanță gudronată care se găsește în fumul de țigară. – Din fr. benzopirine. Vezi definitia »

líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »

VĂLMĂȘEÁLĂ, vălmășeli, s. f. (Pop.) Învălmășeală. – Vălmăși + suf. -eală. Vezi definitia »

TRINITROCELULÓZĂ s. f. fulmicoton. (< fr. trinitrocellulose) Vezi definitia »