crámură (-ri), s. f. – Larmă, zgomot, hărmălaie. Sl. (bg.) kramola (DAR). Pascu, Lat., 257, propunea lat. carmula „revoltă”; puțin probabil. Vezi definitia »

BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec. Vezi definitia »

TĂIFĂSUIÁLĂ, tăifăsuieli, s. f. Faptul de a tăifăsui. – Tăifăsui + suf. -ială. Vezi definitia »

SEXTÍNĂ, sextine, s. f. Poezie cu formă fixă, alcătuită din șase strofe și jumătate, în care aceleași cuvinte revin la rimă într-o anumită ordine. ♦ Strofă de șase versuri. – Din fr. sextine. Vezi definitia »

CONSONÁNTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante]. Vezi definitia »