SITUÁȚIE s.f. 1. Stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social. ♦ A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva în viața socială. ♦ Stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). 3. Așezare, poziție a unei localități, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situațiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione]. Vezi definitia »

scrumbíe (-íi), s. f. – 1. Un anumit pește marin (Scomber scombrus). – 2. O specie de hering (Alosa pontica). – 3. (Arg., înv.) Gagică, muiere. – 4. (Arg.) Briceag. – Var. scumbrie, scrîmbie. Mr. scumbrie. Mgr. σϰουμπρί, din gr. σϰόυμπρος (Cihac, II, 698; Gáldi 249), cf. alb. scumbri, bg. skomrija, tc. uskumru. – Der. scrumbioară, s. f. (varietate de scrumbie, Clupea cultrivensis); scrumbiță, s. f. (varietate de scrumbie, Alosa Nordmanni). Vezi definitia »

HIPERMIMÍE s. f. mobilitate și expresivitate exagerată a mimicii. (< fr. hypermimie) Vezi definitia »

VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie. Vezi definitia »

SINECHÍE s. f. (med.) aderență patologică între formațiile anatomice vecine. ◊ lipire a irisului de cornee sau de cristalin. (< fr. synéchie) Vezi definitia »