DIVAGÁȚIE s.f. Îndepărtare de la o temă, de la un subiect etc. ; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divagațiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione]. Vezi definitia »

TRAHEOTOMÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în deschiderea traheii. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. trachéotomie, cf. gr. tracheia – trahee, tome – tăietură]. Vezi definitia »

INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie. 4. (Med.; în sintagma) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din fr. inertie, lat. inertia. Vezi definitia »

FRUSTRÁȚIE s. f. frustrare. (< fr. frustration) Vezi definitia »

ALGOMANÍE s. f. (Livr.) Căutare a unei plăceri în durere. – Din fr. algomanie. Vezi definitia »