DISIDÉNT, -Ă s. m. f. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< fr. dissident, lat. dissidens) Vezi definitia »

EPOLMÉNT s. n. 1. terasament care protejează o gură de foc și servanții, contra loviturilor inamicului. 2. (constr.) zid de susținere. (< fr. épaulement) Vezi definitia »

OBSEDÁNT, -Ă adj. Care obsedează. [Cf. fr. obsédant]. Vezi definitia »

RAZÁNT, -Ă adj. Care rade, care trece cu repeziciune pe lângă ceva, atingându-l. ♦ (s.f.) Lovitură de tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei. [< fr. rasant]. Vezi definitia »

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (și adv.) destul, de ajuns. 2. (despre oameni) încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. (< lat. sufficiens, it. sufficiente) Vezi definitia »