BURBIÓN s. n. țesut mortificat, alb, partea centrală a unui furuncul. (< fr. bourbillon) Vezi definitia »

DIAPAZÓN s.n. 1. Instrument alcătuit dintr-o vergea metalică în formă de U, care, vibrând, produce un sunet pur (de obicei „la”). ◊ A fi la același diapazon cu cineva = a fi în aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva. 2. Întindere a sunetelor pe care le produce o voce sau un instrument de la sunetul cel mai grav până la cel mai înalt; registru. 3. Model-tip de hașuri folosit la standardizarea trasării grosimii hașurilor. 4. (Tehn.) Diapazon de dimensiuni = interval dintre valorile maxime și minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. [< fr. diapason, cf. lat., gr. diapason – gamă]. Vezi definitia »

RIGAUDÓN / RIGODÓN s. n. vechi dans popular francez, de origine provensală, cu mișcare vioaie, plin de temperament, devenit din sec. XVII dans de bal; melodia corespunzătoare. (< fr. rigaudon, rigodon) Vezi definitia »

CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă. ◊ ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. fructul coniferelor. (<fr. cône, lat. conus) Vezi definitia »

MIRMILÓN s.m. Gladiator roman care lupta de obicei cu retiarii, fiind înarmat cu scut lung și ușor, cu sabie lungă cu două tăișuri și având ca semn distinctiv coiful galic, împodobit cu un pește în chip de panaș. [< lat. myrmillo, cf. gr. mirmillon]. Vezi definitia »