CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). Vezi definitia »

MACRORELIÉF s.n. Forme majore ale reliefului unei regiuni, reprezentate prin culmi muntoase, podișuri, câmpii etc. [Pron. -li-ef. / cf. fr. macrorelief]. Vezi definitia »

RELIÉF s.n. 1. Ridicătură, proeminență (a unui obiect, a unui plan etc.). ♦ Figură, motiv etc. care se desprinde de pe fundul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură și grafică. ♦ A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a reliefa. ♦ Formă, contur. ♦ (Fig.) Forță, evidențiere, strălucire. 2. Conformația pământului privită sub raportul înălțimilor. [Pron. -li-ef, pl. -furi, -fe. / < fr. relief, germ. Relief]. Vezi definitia »

mucheléf adj. – Chipeș, elegant. Tc. mükelef (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

SUBȘÉF s.m. Cel care secundează pe șef într-un serviciu, conducând în lipsa acestuia. [< sub- + șef, după fr. sous-chef]. Vezi definitia »