COBÁLT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. și: cóbalt] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt. Vezi definitia »

MICROVÓLT, microvolți, s. m. Unitate de forță electromotoare sau de diferență de potențial, egală cu a milioana parte dintr-un volt. – Din fr. microvolt. Vezi definitia »

CULT, -Ă adj. Cu un nivel înalt de cunoștințe, de cultură; învățat, instruit. [< lat. cultus]. Vezi definitia »

CÉLLALT pron. dem. m. v. celălalt. Vezi definitia »

RADIOCOBÁLT s. n. izotop radioactiv al cobaltului. (< fr. radiocobalt) Vezi definitia »