AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune (oficială) de a face ceva; împuternicire. ♦ (Concr.) Document prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – După fr. autorisation. Vezi definitia »

DISCÍZIE s. f. secționare. ◊ (med.) incizie a capsulei cristalinului în operația de cataractă. (< fr. discission, lat. discissio) Vezi definitia »

-FENÍE elem. feno-. Vezi definitia »

IMPROVIZÁȚIE, improvizații, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Piesă muzicală improvizată. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din fr. improvisation. Vezi definitia »

AGENȚÍE s.f. Birou care reprezintă interesele unei instituții, încheind anumite acte în numele ei. V. filială, sucursală. ◊ Agenție telegrafică (sau de presă) = instituție care primește și transmite presei știri și informații; agenție de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc. [Gen. -iei, var. aghenție s.f. / < it. agenzia, cf. germ. Agentie]. Vezi definitia »