slávă (-ắvi), s. f. – 1. Glorie, onoare, exaltare, preț. – 2. Fericire. – 3. Văzduh, cer. Sl. slava (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347). – Der. slăvi, vb. (a glorifica, a exalta, a înălța), din sl. slaviti; slăvitor, adj. (cîntec de glorie, Te Deum), din sl. slavoslovije, după gr. δοξολογία; slavoslovi, vb. (a cînta imnuri), din sl. slavosloviti, înv.; proslăvi, vb. (a glorifica; a preamări; refl., Mold., a se preamări), din sl. proslaviti; pravoslavie, s. f. (înv., orotodoxie), din sl. pravoslavije; pravoslavnic, adj. (ortodox), din sl. pravoslavinŭ. Vezi definitia »

ARTERIÓLĂ, arteriole, s. f. (Anat.) Ramificație subțire a unei artere. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériole. Vezi definitia »

TELEGRÍLĂ s. f. (enigmistică) îmbinare de anagramă și criptogramă, în care se prezintă spre dezlegare un tabel, asemănător aritmogrifului. (< fr. télégrille) Vezi definitia »

LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama. Vezi definitia »

puiezitúră, puiezitúri, s.f. (reg.) 1. mulțime de pui de găină. 2. mulțime de copii. Vezi definitia »