COMUTÁȚIE s. f. 1. comutare; schimbare, mutație. ◊ totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului. 3. figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, lat. commutatio) Vezi definitia »

HIPERKALIURÍE s. f. eliminare exagerată de potasiu prin urină. (< fr. hyperkaliurie) Vezi definitia »

EJÉCȚIE s. f. ejectare. (< fr. éjection, lat. eiectio) Vezi definitia »

ANTISEPSÍE s.f. Ansamblu de măsuri folosite pentru distrugerea microbilor și a focarelor de infecție. [Gen. -iei. / < fr. antisepsie, cf. gr. anti – contra, sepsis – putrefacție]. Vezi definitia »

FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie. Vezi definitia »