Definita cuvantului miniatură
MINIATÚRĂ s. f. 1. pictură fină și delicată de dimensiuni reduse. 2. literă ornată care împodobea titlul sau începuturile capitolelor în vechile manuscrise. 3. operă de artă, de literatură, piesă muzicală de dimensiuni mici, lucrată cu finețe. ◊ obiect de dimensiuni reduse. (< fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu miniatură
PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În evul mediu, în Țara Românească) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului. – Din sl. prădalica. Vezi definitia »
scrombăitúră, scrombăitúri, s.f. (reg.) obiect uscat sau deformat din cauza uscăciunii. Vezi definitia »
DISCORDÁNȚĂ s.f. Lipsă de armonie. ♦ Nepotrivire, dezacord. ♦ Dispoziție neparalelă a unor strate noi față de altele mai vechi. [Cf. fr. discordance, it. discordanza]. Vezi definitia »
BOBÍNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la înfășurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport și firele, semitorturile etc., înfășurate pe el. 2. B. electrică = element de circuit electric format din spire conductoare în serie, cu sau fără miez feromagnetic, ce produce un cîmp magnetic sau în care se induce o tensiune electromotoare. B. de inducție = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a cărui înfășurare primară este parcursă de un curent continuu întrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviație a unui fascicul de electroni analogă cu cea produsă de acțiunea unui cîmp magnetic. Vezi definitia »
văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése Vezi definitia »