HEMIAGNOZÍE s. f. agnozie limitată la o jumătate a corpului. (< fr. hémiagnosie) Vezi definitia »

VENTRICULOGRAFÍE s.f. Explorare radiologică a ventriculilor cerebrali după introducerea de aer sau după puncția acestora. [Gen. -iei. / < fr. ventriculographie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

ERÚPȚIE s. f. 1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc. ♦ ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. (< fr. éruption, lat. eruptio) Vezi definitia »

PNEUMOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază bolile plămânului. V. ftiziologie. [Gen. -iei. / < fr. pneumologie, cf. gr. pneumon – plămân, logos – știință]. Vezi definitia »

CHIMIOTERAPÍE s.f. Terapie prin substanțe chimice; chemoterapie. [< fr. chimiothérapie]. Vezi definitia »