CONDENSATÓR s.n. 1. Aparat folosit pentru condensarea unei mase de vapori. 2. Sistem de doi conductori izolați, care servește la înmagazinarea de electricitate statică. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. condensateur]. Vezi definitia »

TRANSPOZITÓR, -OÁRE adj. (despre instrumente muzicale de suflat) care emite alte sunte decât acelea scrise în partitură, ceea ce face necesară transpoziția textului. (< fr. transpositeur) Vezi definitia »

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur) Vezi definitia »

URĂTÓR, -OÁRE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura² + suf. -ător. Vezi definitia »

mescătór, mescătóri, s.m. (înv.) paharnic. Vezi definitia »