HEMOCULTÚRĂ s.f. Însămânțare a unui mediu de cultură în sângele unui bolnav pentru a studia microbii care s-ar dezvolta în acest mediu. [< fr. hémoculture, cf. gr. haima – sânge, lat. cultura – cultură]. Vezi definitia »

covátă (covéți), s. f. – 1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. – Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți). Vezi definitia »

SIMFÍZĂ, simfize, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație între două oase caracterizat printr-o mobilitate redusă. 2. (Med.) Alipire, prin aderențe, a două membrane seroase care în mod normal se află separate. – Din fr. symphyse. Vezi definitia »

bumáșcă (bumắști), s. f. – Bilet de bancă. Bg., rus. bumažka (Berneker 100; Pascu, Beiträge, 52). Cihac, II, 299, menționează mai puțin probabil, alb. punaškë „punguță”. Vezi definitia »

AGRICULTÚRĂ, agriculturi, s. f. Cultivarea pământului (și creșterea animalelor) în vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime pentru industrie; totalitatea lucrărilor și metodelor întrebuințate în acest scop. ◊ Agricultură socialistă = agricultură făcută pe mari întinderi de pământ, bazată pe mijloacele și metodele cele mai înaintate de muncă, pe folosirea cuceririlor științei și pe proprietatea colectivă sau de stat asupra pământului și a mijloacelor de producție. – Fr. agriculture (lat. lit. agricultura). Vezi definitia »