Definita cuvantului minută
MINÚTĂ s. f. 1. text original al unui act, al unei sentințe. 2. prima redactare a unui act diplomatic, a unui document. ◊ plan în creion al unei ridicări topografice. 3. protocol scris privind înțelegerea între doi parteneri; rezumat asupra discuțiilor dintr-o ședință. 4. (arhit.) subdiviziune a unui modul. (< fr. minute, rus. minuta)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu minută
tócă (-ci), s. f. – Baretă, tichie. Fr. toque. – Der. toc, s. n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea). Vezi definitia »
GRAMATICĂ s. f. 1. Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. RamurĂ? a lingvisticii care se ocupĂ? cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. anal.) Ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. â?? (inform.) mulțime finitĂ? de reguli care definesc un limbaj. -Din lat. Grammatica Vezi definitia »
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură. Vezi definitia »
lighioánă (lighioáne), s. f. – Bestie, animal, dihanie. – Var. lighioaie. Deformare populară a lui leghion, s. n. (înv., legiune), din ngr. λεγεών (Tiktin; Candrea), parțial prin intermediul sl. legeonŭ. Pl. leghioae „legiuni” există încă de la Dosoftei (sec. XVII); de la el s-a format sing. regresiv reprezentat de var. Alte explicații sînt fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „vietăți mici” (Cihac, II, 669) sau în loc de *lighian ‹ libian (Bogrea, Dacor., IV, 828). Semantismul se explică prin înțelesul intermediar de „demon”, plecînd de la expresia leghioane de draci, frecventă în literatura religioasă. Vezi definitia »
ANGIOSPÉRMĂ, angiosperme, s.f. – V. angiosperm (2) [DEX'98] Vezi definitia »