EUDIOMETRÍE s.f. (Fiz.) Determinarea compoziției unui gaz cu ajutorul eudiometrului. [Pron. -di-o-. / < fr. eudiométrie]. Vezi definitia »

OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (Înv. și pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie. Vezi definitia »

ECUÁȚIE, ecuații, s. f. Relație matematică între mai multe mărimi cunoscute și necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. ◊ Ecuație chimică = scriere prescurtată a reacțiilor chimice cu ajutorul formulelor și simbolurilor chimice. ♦ Fig. Problemă, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuația timpului = diferența dintre timpul solar mediu și timpul solar adevărat, care apare datorită faptului că mișcarea soarelui pe bolta cerească nu este uniformă. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équation, lat. aequatio, -onis. Vezi definitia »

PROIÉCȚIE s. n. 1. imagine plană a unui obiect din spațiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operație prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care ființa umană transpune în activitățile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente și motivații. (după fr. projection, lat. proiectio) Vezi definitia »

ELÚȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution]. Vezi definitia »