GINOPÁRĂ adj., s. f. (femelă) care are numai descendenți de sex feminin. (< gino- + -pară³) Vezi definitia »

năstrápă (năstrápe), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa. Vezi definitia »

VITULÁRĂ, vitulare, adj. (În sintagma) Febră vitulară = febră puerperală la vaci. – Din vitulaire. Vezi definitia »

pușcătúră, pușcătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. împușcătură; detunătură, zgomot de armă de foc. 2. distanță până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 3. vânătoare. 4. (reg.) zgomotul exploziei dintr-o mină. 5. (reg.) cartuș special folosit pentru dislocarea rocilor din mină; patron. 6. (reg.) preducea, semn prin perforare în urechea oilor. 7. (reg.) coardă de arc. Vezi definitia »

șlíngă, șlíngi, s.f. (reg.) porțiune de teren îngustă și lungă. Vezi definitia »