TONÉM s. n. (lingv.) fonem care se distinge doar prin ton. (< engl. tonem) Vezi definitia »

sistem care demultiplexeaza semnale analogice sau digitale Vezi definitia »

SEMANTÉM s.n. Unitate de bază a unui cuvânt în cadrul unei familii lexicale, purtătoare a sensului lexical. [< fr. sémantème, cf. gr. semainen – a însemna]. Vezi definitia »

SUPERSISTÉM, supersisteme, s. n. (Lingv.) Diasistem. – Din fr. supersystème. Vezi definitia »

EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi]. Vezi definitia »