BOTÓȘ², botóși, s. m. (Fam.) Papuc de casă, de obicei confecționat din pânză sau din blană, asemănător cu gheata. (cf. magh. botos = încălțăminte [de casă] din pâslă < fr. botte) [et. MÉSZ] Vezi definitia »

LUNTRÁȘ, -Ă, luntrași, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. – Luntre + suf. -aș. Vezi definitia »

proțăpáș, proțăpáșe, s.n. (reg.) prăjină groasă de lemn fixată la dricul carului, al saniei, de care se prinde jugul; tânjală, turșug, oiște. Vezi definitia »

CLOCOTÍȘ¹ s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș. Vezi definitia »

felendréș (-șuri), s. n. – Țesătură fină de Flandra. Germ. fländrisch „din Flandra” (Candrea; DAR), prin intermediul pol. falendysz (Cihac, II, 108). Sec. XVII, înv. După Drăganu, Dacor., III, 715, din mag. fajlendis, care reproduce germ. fein Löndisch „țesătură fină de Londra”. Vezi definitia »