DUMÍNICĂ, duminici, s. f. Ultima zi a săptămânii, folosită de obicei ca zi de repaus legal. ◊ Loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună. ♦ (Adverbial) În prima duminică următoare zilei în care ne aflăm; (art.) în fiecare duminică. [Var.: dumínecă s. f.] – Lat. [dies]dominica. Vezi definitia »

DÓZĂ¹ s. f. 1. cantitate determinată dintr-o substanță, radiație etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. (< fr. dose) Vezi definitia »

PERICONDRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a pericondrului. [Cf. fr. périchondrite]. Vezi definitia »

zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce Vezi definitia »

însurătúră s.f. (înv.) însurare, însurătoare, căsătorie. Vezi definitia »