mistríe (íi), s. f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija. Vezi definitia »

DIGÉSTIE s.f. (Fiziol.) Totalitatea proceselor de transformare a alimentelor în aparatul digestiv pentru a putea fi asimilate de organism. [Gen. -iei, var. digestiune s.f. / cf. fr. digestion, lat. digestio]. Vezi definitia »

DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation. Vezi definitia »

TROFOPATÍE s. f. boală care afectează nutriția organismului. (< fr. trophopathie) Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice ce se petrec în organismele vii; chimie biologică. [Cf. fr. biochimie]. Vezi definitia »