(A)este partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia. raspunde la intrebarile:care?, ce fel de?,al(a,ai,ale)cui?, cati?, cate? adresate cuvantului cu rol de element regent. Vezi definitia »

IMUNITÁTE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent față de anumite boli sau otrăvuri. 2. Situația unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentară = situație de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunité, lat. immunitas]. Vezi definitia »

CLOROLEUCÍTE s. n. pl. corpuscule impregnate cu clorofilă, în protoplasma celulei vegetale. (< fr. chloroleucites) Vezi definitia »

SUPRANATURALITÁTE s.f. (Rar) Caracter supranatural. [Cf. it. soprannaturalità]. Vezi definitia »

pocméte, pocméți, s.m. (reg.) prăjină lungă și subțire. Vezi definitia »