Definita cuvantului miră
MÍRĂ s. f. 1. riglă cu diviziuni speciale servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau înălțimilor. ◊ bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. cătare (la armă). 3. imagine-tip care servește la reglarea imaginii de televiziune. (< fr. mire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu miră
ÎNTREPRÍZĂ, întreprize, s. f. (Înv.) Antrepriză. – După fr. entreprise. Vezi definitia »
FENILALANÍNĂ s. f. aminoacid aromatic, sub formă de cristale solubile în apă, în proteinele vegetale. (< fr. phénylalanine) Vezi definitia »
duzínă (-ni), s. f. – Grup de 12 obiecte de același fel. – Mr. duzină. It. dozzina, prin filieră orientală, cf. ngr. ντουζίνα, tc., bg. duzina, alb. duzinë. Vezi definitia »
CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule. Vezi definitia »
MIERCUREÁNCĂ, miercurénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Miercurea-Ciuc (din județul Harghita). ♦ Locuitoare din municipiul Miercurea-Ciuc. (miercurean + suf. -că) Vezi definitia »