LÚSTRU¹ s. n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro. Vezi definitia »

ALCALIMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea gradului de concentrație a unei baze. [< fr. alcalimètre]. Vezi definitia »

RADIOGONIOMÉTRU, radiogoniometre, s. n. Instalație de radio-recepție folosită în radiogoniometrie, în navigația fără vizibilitate și în radiolocație, pentru determinarea direcției din care sunt emise semnalele radio. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniomètre. Vezi definitia »

a despica firul în patru expr. a cerceta un lucru în detaliu. Vezi definitia »

COMPACTOMÉTRU s.n. (Geol.) Aparat pentru determinarea gradului de îndesare a solului. [< fr. compactomètre]. Vezi definitia »