COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg. ) Pelargonie. – Colac + suf. -el. Vezi definitia »

PĂINJINÉL, păinjinei, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe și cu frunzele cu nervuri paralele (Anthericum ramosum). – Din păinjin + suf. -el. Vezi definitia »

șpíghel, șpíghele, s.n. (înv.) oglindă. Vezi definitia »

TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu fiori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). – Et. nec. Vezi definitia »

MIOCÉL, miocele, s. n. (Med.) Hernie musculară. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myocèle. Vezi definitia »