prodróm (-mi), s. m. – 1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome. Vezi definitia »

ASTROCITÓM s. n. tumoare glială benignă a nevraxului. (< fr. astrocytome) Vezi definitia »

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom. Vezi definitia »

MAELSTROM MAL-STRÖM/ s. n. vârtej, vâltoare. (< fr. maelström) Vezi definitia »

HOMOCRÓM, -Ă adj. Care prezintă homocromie. [< fr. homochrome]. Vezi definitia »