OLONÓM, -Ă adj. (Mec.; despre legături) Care are o expresie fără componentele vitezelor sau ale accelerațiilor. [< fr. holonom]. Vezi definitia »

PLERÓM s. n. 1. concept al filozofiei gnostice, desemnând divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. zonă internă a meristemului, din care se formează cilindrul central al rădăcinii și tulpinii. (< fr. plérome, lat., gr. pleroma) Vezi definitia »

CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenușie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși întrebuințați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome. Vezi definitia »

SCLEROSARCÓM s. n. tumoare dură a țesutului celular. (< fr. sclérosarcome) Vezi definitia »

TOM¹ s. n. volum dintr-o operă de proporții mai întinse; (p. ext.) carte, lucrare. (< fr. tome, lat. tomus) Vezi definitia »