OMONÍMIC, -Ă adj. Referitor la omonime sau la omonimie. [Cf. germ. homonymisch]. Vezi definitia »

GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic. Vezi definitia »

saplaíc, saplaícuri, s.n. (reg.) cauc sau cupă mare de lemn care se folosește la cazanele de țuică și la teascurile de vin. Vezi definitia »

TRÁGIC, -Ă, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie a esteticii exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor persoane virtuoase, a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. ♦ Fig. Zguduitor, jalnic, nenorocit. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. – Din fr. tragique, lat. tragicus. Vezi definitia »

HELIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la heliografie. ◊ Hârtie heliografică = hârtie specială, acoperită pe o față cu un strat sensibil la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf (1) [în DN] desene făcute pe hârtie de calc. [Cf. fr. héliographique]. Vezi definitia »