CRISTALOTOMÍE s. f. acțiunea de a tăia cristalurile. (< fr. cristallotomie) Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍE s.f. Boală cauzată de o hipersecreție a glandei tiroide; hipertiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hyperthyroidie]. Vezi definitia »

INTERPÚNCȚIE s. f. punerea semnelor de repaus între cuvinte sau propoziții. (< fr. interponction, lat. interpunctio) Vezi definitia »

bacilemíe (-ci-le- / -cil-e-) s. f., art. bacilemía, g.-d. bacilemíi, art. bacilemíei Vezi definitia »

MICROBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul morfologiei și fiziologiei microorganismelor, precum și cu metodele de combatere a microorganismelor patologice pentru animale și plante și de folosire a celor utile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. microbiologie. Vezi definitia »