búnăvóie (veselie) s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei Vezi definitia »

AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități conlocuitoare etc.) de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală; situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale. 2. Distanța maximă pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (navă, avion etc.) fără alimentare. ◊ Autonomie financiară = situația unui serviciu cu gestiune financiară independentă de aceea a organului care l-a creat și care îl controlează. Autonomia artei = diferențierea artei și a valorilor ei de celelalte forme ale conștiinței sociale și de valorile corespunzătoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – însuși, nomos – lege]. Vezi definitia »

MEDULOTERAPÍE s. f. tratament preventiv al turbării prin inocularea de măduvă. (< fr. médullothérapie) Vezi definitia »

1. Populatie indo-europeana asezata la inceputul mileniului 2 i.Hr. in Pelopones si Beotia, unde a dat nastere infloritoarei civilizatii miceniene, corespunzatoare epocii bronzului (mileniul 3-2 i.Hr.); una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generala a vechilor triburi grecesti la Homer. Vezi definitia »

PANMIXÍE s. f. (biol.) particularitate a speciilor constând în aceea că fiecare femelă dintr-o populație poate fi fecundată de oricare dintre masculii din mediul ambiant. (< fr. panmixie) Vezi definitia »