NECESITÁTE, necesități, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuință; trebuință, nevoie. ◊ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité. Vezi definitia »

RITMICITÁTE s. f. desfășurare ritmică a unei mișcări, a unei activități. (< fr. rythmicité) Vezi definitia »

boaște, s. f. pl. (vulg.) labii. Vezi definitia »

FELINITÁTE s.f. Însușirea de a fi felin (2) [în DN, NODEX]; suplețe, grație. [Cf. fr. félinité]. Vezi definitia »

ATONALITÁTE s.f. (Muz.) Lipsă de armonie, de tonalitate, rezultând din faptul că cele 12 tonuri ale gamei cromatice sunt considerate egale, fără vreo ierarhie sau funcție armonică între ele. [Cf. fr. atonalité, it. atonalità]. Vezi definitia »