STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor. Vezi definitia »

ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiul; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. Vezi definitia »

LOCOTRACTÓR, locotractoare, s. n. Locomotivă de mică putere, de obicei cu motor diesel, folosită pentru manevre în stații, în triaje, în ateliere etc. – Din fr. locotracteur. Vezi definitia »

STÉNTOR s.m. 1. Om cu voce puternică. 2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian]. Vezi definitia »

l-or Vezi definitia »