PRĂFUȘÓR, (2) prăfușoare, s. n. 1. Prăfuleț. 2. (Rar) Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. Vezi definitia »

căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare). Vezi definitia »

DETRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. Defăimător, ponegritor, calomniator, bârfitor; persoană care caută să micșoreze calitățile unei ființe etc. [Cf. fr. détracteur, lat. detractor]. Vezi definitia »

TENÓR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce. ◊ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto și bas. 3. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore) Vezi definitia »

INSECUTÓR s.m. Gladiator care lupta cu retiarii. [< lat. insecutor, cf. fr. insécuteur]. Vezi definitia »