umflá (-lu, -át), vb. – 1. A mări volumul, a dilata. – 2. (Refl.) A-și mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Var. înv. înfla și der. – Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. Lat. inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in- › un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. Rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s. f. (umflătură); umflătură, s. f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar. Vezi definitia »

INTERCALÁ vb. I. tr. A introduce ceva într-un șir, a adăuga între altele. V. insera. [< fr. intercaler, it., lat. intercalare]. Vezi definitia »

ȘASLÁ s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de viță de vie care produc struguri pentru masă. Șasla napoleon, Șasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vița de vie, folosit pe solurile bogate în calciu. [Var.: ceaslá s. f.] – Din fr. chasselas. Vezi definitia »

SABLÁ, sablez, vb. I. Tranz. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler. Vezi definitia »

CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler) Vezi definitia »