rudár (rudári), s. m. – 1. Țigan căutător de aur. – 2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu rudă „par”. – Der. rudăresc, adj. (țigănesc; grosolan); rudărie, s. f. (meseria de țigan rudar; zăcămînt, mină). Vezi definitia »

DOINÁR, doinari, s. m. (Pop.) Doinaș. – Doină + suf. -ar. Vezi definitia »

HĂINÁR, hăinari, s. m. (Înv.) Negustor de haine. – Haină + suf. -ar. Vezi definitia »

cocalar, cocalari s. m. 1. țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță. Vezi definitia »

INTERCELULÁR, -Ă adj. Care se află între celulele unui țesut. [Cf. fr. intercellulaire]. Vezi definitia »