înjimbá, înjimbéz, vb. I (reg.) a strâmba, a curba. Vezi definitia »

harabá (harabále), s. f. – Car, căruță mare. Tc. araba (Șeineanu, II, 205; Lokotsch 790), cf. bg., sb. arabá, rus. arbá. – Der. harabagiu, s. m. (căruțaș), din tc. arabaci; harabagiesc, adj. (tipic pentru căruțași); harabagilîc, s. n. (înv., consum, impozit municipal pe căruțel care intră), din tc. arabacilik; harabagerie, s. f. (cărăușie); hărăbaie, s. f. (casă mare, clădire mare), cf. Iordan, BL, IX, 56. Vezi definitia »

șúba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul țapinelor; șâba!. Vezi definitia »

GEÁBA adv. (Pop.) în zadar, zadarnic, degeaba. – Din tc. caba. Vezi definitia »

ANROBÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba. 2. a amesteca un material granular cu un liant. (< fr. enrober) Vezi definitia »