TRANZÍȚIE, tranziții, s. f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situație, de la o idee la alta. ◊ Loc. adj. De tranziție = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio. Vezi definitia »

ELECTROMETALURGÍE s. f. ramură a metalurgiei care folosește în elaborarea și afinarea metalelor și aliajelor procedee electrolitice și electrotermice. (< fr. électrométallurgie) Vezi definitia »

COPROFEMÍE s. f. vorbire obscenă. (< fr. coprophémie) Vezi definitia »

EUPRAXÍE s.f. (Med.) Capacitate de a executa mișcări coordonate. [Gen. -iei. / < fr. eupraxie, cf. gr. eu – bine, praxis – acțiune]. Vezi definitia »

FOTOREÁCȚIE s. f. reacție chimică efectuată cu ajutorul luminii. (< fr. photoréaction) Vezi definitia »