HELIOTROPÍSM s. n. Proprietate pe care o au unele plante de a se îndrepta spre soare sau spre altă sursă de lumină; fototropism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotropisme. Vezi definitia »

IZOMORFÍSM s.n. Identitate de structură. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură. ♦ Însușire a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. [Var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos – egal, morphe – formă]. Vezi definitia »

NATURÍSM s. n. Curent literar-artistic sau atitudine caracterizate prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. ♦ Cult al naturii (1) sau al unor forțe personificate ale ei. – Din fr. naturisme. Vezi definitia »

DERMOGRAFÍSM s.n. Roșeață intensă a pielii provocată printr-o apăsare ușoară; dermografie. [< fr. dermographisme, cf. gr. derma – piele, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

OSMOTROPÍSM s. n. tropism datorat variației de presiune osmotică. (< fr. osmotropisme) Vezi definitia »