cin (cínuri), s. n. – 1. Clasă, rang, categorie. – 2. Breaslă, corporație. – 3. Situație, poziție, funcție. Sl. činŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); Cf. mag. csin. – Der. încinuit, adj. (înv., afiliat unei corporații sau unui ordin); cinovnic, s. m. (funcționar, vînzător), din rus. činovnik (sec. XIX, astăzi rar). Vezi definitia »

anasin, anasini s. m. (intl.) bătăuș Vezi definitia »

ANTINEUTRÍN s.m. Particulă elementară care se presupune că ia naștere în procesele nucleare, nedescoperită încă experimental. [Pron. -ne-u-, var. antineutrino s.m. / < fr. antineutrino]. Vezi definitia »

crin, crini s. m. (er.) vagin. Vezi definitia »

REVOLÍN s. n. (mar.) deviere a direcției vântului după ce întâlnește un obstacol. (< fr. revolin) Vezi definitia »