chimirlíc, chimirlíce, s.n. (reg., înv.) ferăstrău a cărui pânză era fixată într-un lemn arcuit. Vezi definitia »

DIFILÉTIC, -Ă adj. (despre organisme) care provine din două linii de descendență. (< fr. diphylétique) Vezi definitia »

TIMOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la timocrație. [< fr. timocratique]. Vezi definitia »

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etimologie; care studiază etimologia. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. [Cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos]. Vezi definitia »

GRAVIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la gravimetrie. [< fr. gravimétrique]. Vezi definitia »