podișór, podișoáre, s.n. 1. (înv. și reg.) podeț. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua la casă. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde stă corul. 5. (reg.) platformă pe care sunt fixate pietrele la moara de apă; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nișă în zid, firidă. 8. (reg.) suport de scânduri pe care se pun la uscat sau la dospit cașul, brânza etc. sau pe care se păstrează oalele cu lapte; leasă, pat. Vezi definitia »

FASONATÓR, -OÁRE, fasonatori, -oare, s. m. și f. Lucrător care fasonează. – Fasona + suf. -tor. Vezi definitia »

DEGRADATÓR, -OÁRE, degradatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Degradant. 2. S. n. Hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. – Din fr. dégradateur. Vezi definitia »

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor. Vezi definitia »

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor. Vezi definitia »