ÁRIE¹, arii, s. f. 1. Loc neted și bătătorit unde se treieră cerealele. ♦ Bătătură (1). 2. Suprafață de teren netedă, pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area. Vezi definitia »

CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio. Vezi definitia »

DEFECTOSCOPÍE, defectoscopii, s. f. Ansamblu de procedee folosite pentru examinarea materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora. – Din fr. défectoscopie. Vezi definitia »

VEXILOGÍE s.f. Disciplină istorică având ca obiect de studiu steagurile din diferite epoci și țări. [Gen. -iei. / < fr. vexilogie, cf. lat. vexillum – vexil, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

GLICOMIELÍE s. f. prezența zahărului în măduva osoasă. (< fr. glycomyélie) Vezi definitia »