BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință. Vezi definitia »

GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală. Vezi definitia »

RAFÁLĂ s. f. 1. intensificare bruscă și de scurtă durată a vântului. 2. serie continuă de focuri trase de o armă automată. (< fr. rafale) Vezi definitia »

AGÚDĂ, agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Din sl. agoda. Vezi definitia »

1) Băutură fermentată din India Sursa Îndrumător rebusist de Dr N.Andrei 1980 Vezi definitia »