DIPLASIÁSM s.n. (Lingv.) Geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală. [Pron. -si-asm. / cf. lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos]. Vezi definitia »

LUMINÍSM s.n. 1. Iluminism. 2. Tendința de a accentua într-un tablou contrastul dintre umbre și lumini. [< fr. luminisme]. Vezi definitia »

FOSFORÍSM s. n. Intoxicație cronică cu fosfor, caracterizată prin aceea că oasele devin fărâmicioase și se fracturează ușor. – Din fr. phosphorisme. Vezi definitia »

DILETANTÍSM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme]. Vezi definitia »

SIGMATÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului s. 2. modificare a unei consoare, articularea lui s. ◊ tulburare de vorbire constând în dificultatea sau imposibilitatea pronunțării consoanei s. (< fr. sigmatisme Vezi definitia »