fugá vb. I (reg., înv.) a alunga, a fugări; a păfuga. Vezi definitia »

PEFUGÁ vb. I. v. păfuga. Vezi definitia »

SÁGA s.f. invar. (Lit.) Totalitatea legendelor și a tradițiilor popoarelor scandinave. ♦ Proză narativă cuprinzând povestiri și legende istorice cu caracter eroic aparținând popoarelor scandinave; cronică, roman. [< fr., scand. saga, germ. Saga]. Vezi definitia »

baș-agá s. f., art. baș-agáua, g.-d. art. baș-agálei; pl. baș-agále, art. baș-agálele Vezi definitia »

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus). Vezi definitia »