INERȚÍE s.f. 1. Proprietate a corpurilor în virtutea căreia ele își păstrează starea de mișcare sau de repaus în care se află atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Calitate a unor corpuri de a nu reacționa față de alte substanțe. ♦ (Med.) Inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere. 3. (Fig.) Înclinare către inactivitate; indolență, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. inertie, it. inerzia, lat. inertia]. Vezi definitia »

COSMIATRÍE s. f. Specialitate medicală care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice, cu menținerea frumuseții. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. cosmiatrie. Vezi definitia »

COMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură retorică prin care oratorul sau un autor enunță, sub formă de avertisment la adresa auditoriului sau a unui personaj, o nenorocire inevitabilă. [< fr. commination, cf. lat. comminatio – amenințare]. Vezi definitia »

PICTOGRAFÍE s. f. scriere primitivă în care obiectele, ideile etc. sunt redate prin desene sugestive. (< fr. pictographie) Vezi definitia »

MICRODISÉCȚIE, microdisecții, s. f. Disecție fină făcută la microscop. [Pr.: -ți-e] – Din fr. microdissection. Vezi definitia »