pălúgă, pălúgi, s.f., interj. (reg.) 1. (s.f.) prăjină, drug, par. 2. (interj.) comandă care se dă la ridicatul buștenilor cu țapina. Vezi definitia »

olovínă (olovíne), s. f. – (Trans.) Bere. Sl. (bg., rus.) olovina (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 88). Vezi definitia »

CINCONÍNĂ s. f. alcaloid din arborele de chinchina, sub formă de sulfat, mai toxic decât chinina. (< fr. cinchonine) Vezi definitia »

GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ◊ Expr. A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p. ext. a omorî (pe cineva). 2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦ Spec. Îngrămădire (organizată) de jucători la rugbi; meleu. – Din sl. gramada. Vezi definitia »

HORNBLÉNDĂ s.f. Mineral format din silicați de magneziu, fier, calciu etc., foarte răspândit în natură. [Cf. fr. hornblende, germ. Hornblende]. Vezi definitia »