PERSOÁNĂ, persoane, s. f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice; ființă omenească, ins. ◊ În persoană = a) loc. adj. și adv. însuși, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj. întruchipat, în carne și oase, personificat, ♦ (Înv.) Personaj (2). 2. (În sintagmele) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile. Persoană juridică (sau morală) = organizație care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații, deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei. 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul și orice obiect, deosebit de vorbitor și de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus. – Din lat. persona, germ. Person, fr. personne. Vezi definitia »

ALBINÍȚĂ, albinițe, s. f. Diminutiv al lui albină. Vezi definitia »

ELECTROFORÉZĂ s.f. (Fiz.; med.) Metodă de analiză bazată pe migrarea cu viteză diferită a produșilor chimici în soluții prin care circulă un curent electric. [< fr. électrophorèse]. Vezi definitia »

GLOMERÚLĂ s. f. 1. organ format dintr-un vas de sânge sau țesut limfoid cu aspect de ghem. 2. element al rinichiului. 3. bulgăr mic de pământ de diferite forme și mărimi. 4. inflorescență globulară constituită din flori inserate pe un peduncul foarte mic. ◊ fruct compus provenind dintr-o astfel de inflorescență. (< fr. glomérule) Vezi definitia »

ORGANOGRÁMĂ s.f. v. organigramă. Vezi definitia »